Rigips sau cărămidă?

02.03.2022 @ Cristina Stoenescu

Ceea ce a surprins pe mulți dintre voluntarii cu care am lucrat în cadrul proiectului a fost nivelul de cunoștințe tehnice pe care nu le-ar fi bănuit atât de necesare sau de prezente în lumea artei. Cu toate acestea, lucrările trebuie organizate mereu într-un spațiu, există provocări legate de posibilitățile tehnice și idealizarea unei expoziții – uneori este nevoie de multă răbdare și perseverență, încredere în viziunea artistică și curatorială ca să putem realiza ceea ne-am propus.

În cazul Expoziției Publicului, avem de-a face cu spațiul din Popa Soare 26, un spațiu în care istoria se vede în modul în care s-a intervenit de-a lungul timpului asupra clădirii: vedem straturi de beton, rigips, cărămidă lăsată descoperită, dar și zone în care am lăsat dinadins pereții decojiți, pentru a se vedea probabile urme de tapet și de picturi murale decorative realizate în anii ’30-’40. Este într-adevăr un spațiu atipic pentru arta contemporană, nu este un cub alb care a-contextualizează arta pe care o prezintă, ci dimpotrivă, invită vizitatorii într-un spațiu de artă-casă, un spațiu intim de reflecție și care se conectează mai ales la istoria zonei și a străzii istorice Popa Soare din București. 

Vizitatorii care au venit să vadă lucrările pentru Expoziția Publicului au observat ce impact important îl reprezintă spațiul de expunere și existând deja o apreciere generală a arhitecturii istorice, cred că această dimensiune va conta mult în revenirea lor la expozițiile noastre.