Artista predă la Universitatea de Arte din București și este cunoscută pentru rolul său în susținerea și remodelarea scenei de artă culturală din București în calitate de director artistic al asociației Galeria Nouă (2001 - 2012).
Lucrările sale fac parte din colecții publice și private, prezentate în următoarele expoziții selectate: După doisprezece ani. Producția artistică din România în 180 de lucrări (Muzeul Național de Artă Contemporană, RO, 2020 – 2021); The Show That Never Was (Galeria Anca Poterașu, RO, 2021); Corsete atunci și acum (Zina Gallery, RO, 2021); 4 | 14 | 26 grade est (Galeria Anca Poterașu și lítost, BE, 2020); In Midst of the Worst, the Best of Times (SUMO – The Odd year la lítost Praga, CZ, 2020); O cameră doar a ei, (NADA Gallery Open NY Harlem CT Collective, US, 2020); În mijlocul furtunii (Galeria Anca Poterașu, RO, 2019); Ex-East. Past and recent stories of the Romanian avant-gardes (Espace Niemeyer, Paris, FR, 2019); Din unghiuri diferite (The National Museum of Contemporary Art, RO, 2018); Woman, All Too Woman – a 3a ediție a Baroc Urban (Muzeul de Artă, Timișoara RO, 2018); Orient – Trauma & Revival: Contemporary Encounters (Kim? Laikmetīgās mākslas centrs, Riga / BOZAR Centrul de Artă Contemporană, Bruxelles / Galeria Sztuki Współczesnej Bunkier Sztuki, Cracovia, 2018); Conjuncturi (solo – show, Spinnerei Leipzig Project Space, DE, 2018); Geometrii construite. Spațiu / Timp / Memorie (solo – show, Galeria Anca Poterașu, RO, 2017); Viața - mod de întrebuințare (Bienala de artă contemporană Art Encounters, RO, 2017); Reality Check (solo – show Calina Gallery, Timișoara RO, 2016); Ex Future (Arcub Gabroveni, RO, 2016); Our History about the Others. București – Un oraș văzut prin patru lentile (Noaptea albă a galeriilor #10 la Scena9 RO, 2016); Girls with Ideas [Boys and Paintings] (Lateral ArtSpace, Paintbrush Factory, Cluj, RO, 2016); Brain Tatoos – A Map of Obssesions, (Institutul Cultural Român Lisabona, PT, 2016); Cut & Paste Histories (Alert Studio, București, RO, 2015); WHAT ABOUT Y[OUR] MEMORY (The National Museum of Contemporary Art, RO, 2014); Good Girls – On Memory, Desire, Power (The National Museum of Contemporary Art, București, RO, 2013); Duet ( Fortress Gallery, Târgu Mureș, RO, 2003); Arheologie feminină (Centrul Internațional de Artă Contemporană București, RO, 2000); Melancolia (Centrul Cultural Sindan, Cluj, RO, 2000); Melancolia (GAD Photogallery, București, RO, 2000); Fără titlu (Centrul Internațional de Artă Contemporană București, RO, 1999).
Mai multe: www.ancapoterasu.com/aurora-király
de altundeva, altceva decât mine însămi
8.05 – 4.07.2021 @ Anca Poterasu Gallery
Se întâmplă ceva, dar până când observăm, a început fără noi. Astfel, accesul nostru la început este în mod necesar incomplet, fragmentar. (Peggy Phelan)
Recuperăm fragmente pe măsură ce poveștile se ramifică în urma amintirilor. Aurora Király este inspirată de mecanismele memoriei, pornind de la istoria personală, de la filme și cărți citite, poezii și coregrafii ale artistelor pe care le admiră. Expoziția își creează universul său în mișcare, în care siluete decupate în desene și fotografii se materializează în spațiul galeriei.
Artista își îndreaptă atenția spre memoria subiectivă, momentele pe jumătate uitate, istoriile reinterpretate în mintea noastră, conexiunile pe care le facem cu ceilalți. În era noastră digitală putem înregistra, păstra și reaccesa aproape fiecare detaliu al vieții noastre. Și totuși, cu cât ne grăbim să ne colecționăm mai repede trecutul, cu cât acesta ni se arată în mai multe și mai multe frânturi, este din ce în ce mai greu să reunim o versiune a realității oglindite înapoi către noi. Aurora Király preia astfel de reflexii, reconectând ceea ce este păstrat în amintire cu ceea ce se poate re-simți, de la momente translucide, la mișcări retrase în gânduri texturate. Cusături, desene, deșirări, asamblaje, ele devin rezultate ale unor acțiuni performative ascunse în modul în care memoria lucrează asupra formării și recuperării identității.
Aurora Király urmărește această legătură între memorie, identitate și fotografie de-a lungul carierei sale, începând cu seria Melancholia (1997 - 1999) și Viewfinder Mock-up (2016 - 2019), conectându-se la mai recentele serii Soft Drawings ( 2020 - 2021) sau mai evident, Viewfinder Clash (2021). Experimentarea cu realizarea imaginilor și procesul timp-memorie conduce la un discurs vizual în mai multe medii artistice, de la imagini efemere, până la fotograme, colaje și obiecte în materiale textile, instalații.
Materializarea și de-materializarea imaginii, de la fotografie la corpuri din fetru și bumbac este un act asumat al Aurorei Király, conectându-se la feminismul lui Louise Bourgeois sau al lui Tracey Emin, folosind elemente autobiografice. Expoziția oferă o istorie alternativă a fotografiei, prin narațiuni subiective, devenind complice și aducând un omagiu istoriei performance-ului feminin și feminist. Investigarea propriei vieți și experiențe personale conduce la instalații precum seria 50’s sau Soft Despair (2020), ce exprimă stări conflictuale, îndoială, durere și transformări ale corpului în timp. Mișcările de dans și teatrale ale artistelor precum Yvonne Rainer sau Mette Ingvartsen sunt cusute în mărime naturală în siluete matlasate ce urmează conturul corpului Aurorei Király. Un țipăt tăcut, salturi, mișcările sunt transferate în instalații mute, cu atât mai puternice pentru vocile recognoscibile din înăuntrul nostru, nerostite, pasive sau sub efectul autocenzurii. Formele textile se înfășoară una în jurul celeilalte, formând un al doilea corp de gesturi fluide, o entitate colectivă a îmbătrânirii, a relației dintre corpul locuit și capacitățile sale de exprimare
Realizate din fetru, bumbac, sau alte materiale din haine reciclate, colajele din Soft Drawings_Subconscious Narratives ale Aurorei Király explorează relațiile din viața de familie. Suprafețele plane, suprapuneri de texturi și transparențe se reunesc într-un proces profund psihologic, exprimând ambivalența dorinței de confort și evadare. O scenă dintr-un serial TV celebru, sau o compoziție pe care o putem recunoaște în orice album de familie, lumina care se refractă dintr-un acoperiș transparent într-un muzeu – sunt momente și momente care se adună tăcut, dar statornic în umbra marilor evenimente.
Se creează o țesătură invizibilă a după-amiezilor leneșe, a discuțiilor frivole, a ceea ce este aproape uitat din noi, pentru un eu dintr-un moment important, sau pentru un noi, sau pentru altceva complet străin.
________________________________________
*Everything without exception which is of value in me comes from somewhere other than myself, not as a gift but as a loan which must be ceaselessly renewed. (Simone Weil, Gravity and Grace, ”The Self”, Taylor & Francis e-Library, 2003, p. 31.)
**Peggy Phelan în ”Scrisori.Dwelling”, în Adrian Heathfield, Out of Now: The Lifeworks of Tehching Hsieeh, 2009, p. 342.
_____________________________________________________
