Zoltán Béla
Zoltan Béla (n. 1977) a absolvit Universitatea de Arte și Design din Cluj după ce a studiat ceramica în Baia Mare. Picturile sale provin adesea dintr-un spațiu al amintirilor personale, imagini pe care le modifică, le transpune pictural și le asociază cu alte elemente pentru a ajunge la compoziții ce conectează trecutul în prezent. Lucrările sale se situează între abstract și figurativ, construcție și improvizație, între suprafața pânzei și crearea unui spațiu narativ dincolo de aceasta. Încorporând obiecte găsite, Zoltan Béla întreține un dialog hibrid între ready-made și upcycling, o refolosire a obiectelor utilizate în instalații de artă, stabilind un raport direct între sculptură și pictură ce derivă dintr-o curiozitate față de cotidian și o înțelegere aprofundată a texturii și materialității.
Lucrările sale fac parte din numeroase expoziții personale și de grup: AnimaL (2019, Diptych Art Space, RO), Zoom (2018, Új Kriterion Galéria, RO), Galbenul intens și alte pete de culoare rezistente la sens (2018, Muzeul de Artă din Bistrița, RO), BN Connections (2018, Biblioteca Națională a României, București, RO), AD-HOC (2018, Új Kriterion Galéria, RO), Winter Celebration (2018, Anca Poterasu Gallery, RO), Colonia pictorilor (2017, Centrul artistic Baia Mare, 2017), Bienala Alb/Negru (2017, The Art Museum in Satu Mare, RO), The Privileged Eye (2017, Vienna Contemporary, AT), The Harta nu este teritoriul (2017, Institutul Cultural Român în Lisabona, PT), Simpatie și semnificație (2017, Biblioteca Națională a României, București, RO), Werkschau Spinnerei Gallery Tour (2016, Leipzig Spinnerei Galleries, DE), EXTENSION.RO (2016, Triumph Gallery, RU), L'Espace Ventriloque (2016, Anca Poterasu Gallery, RO), Instalație (2014, Anexa – Muzeul Național de Artă Contemporană din București, RO), Vom Allmächtigen zum Leibhaftigen (2016, Avantgarde Apolda, DE), Multicultural ArtWalk (2016, RO), Bienala de Artă Contemporană Art Encounters (2015, Timisoara, RO), Traces (2012, Anca Poterasu Gallery, RO), Bienala din București 6 (2014, Pavilion Unicredit / Combinatul Fondului Plastic / Muzeul Țăranului Român, RO), The New Contemporary (2013, Vienna Fair, AT), Traces (2012, Anca Poterasu Gallery, RO), In meditation: Feeling the Silence (2011, Anca Poterasu Gallery, RO), Noul figurativ (2011, Victoria Art Centre, RO), The 4th Biennial of Contemporary Art - Coloring the Grey (2011, RU), Preview Berlin (2011, DE), Out of Sacred (2011, Arezzo, IT), Cea de-a 4ª Bienală a Tinerilor Artiști - Police the Police (2019, RO), The Berlin Wall (2010, Promenade Gallery, AL), A Certain Time, A Certain Place, A Certain State (2010, Little Yellow Studio, RO), Global Art Local History #1 (2010, Nasui Gallery, RO), Self-Reflecting 30 (2009, Point Contemporary Gallery, RO), Transition Icons (2009, Carini & Donatini Gallery, IT), Car Wreck (2007, Sadaba, EE).
Mai multe: https://ancapoterasu.com/gallery-artists/zoltan-bela/
O zi întreagă, împreună
04.05 – 21.05.2022 @ Anca Poterasu Gallery
Locul de joacă, cu toate posibilitățile sale fantastice, este un spațiu al întâlnirilor cu Celălalt. Reguli tacite sunt încălcate și re-actualizate constant, atât între copii cât și între adulți, regăsindu-se în acest loc cu un scop extrem de clar definit, a cărui condiție principală și paradoxală este să nu fie luat prea în serios.
În picturile realizate în ulei pe pânză prin transfer și în instalațiile in situ ale lui Zoltan Béla ne regăsim într-un spațiu împărtășit de amintiri între el și fiica sa cea mai mică, a cărei joacă este de abia la început, în parcurile publice din București. În picturile sale ne putem imagina ușor copilăria lui din cartierul natal din Baia Mare, în timpul de joacă pe un câmp cu leagăne și tobogane metalice, acum scoase din uz și abandonate. În alte parcuri, în zilele noastre, alți copii se joacă în balansoare din plastic, pe covoare de tartan unde nu se mai julesc genunchi... Tehnica monotipiei în transferul contururilor pe pânză pare să redea tocmai această recuperare și re-analizare pe care artistul o încearcă adesea în lucrările sale, fie prin picturi, fie prin obiecte. Suprafața unei experiențe devine în timp un spațiu comun, un fond colectiv de trăiri în care materialele și texturile devin repertorii bogate de afect.
Expoziția ”O zi întreagă, împreună” ne conectează în cele din urmă la acele spații în care am învățat cum să coexistăm – conflictuali, generoși, posesivi sau răbdători. Zoltan Béla ne conduce în propriile amintiri unde spațiul nostru de joacă – parcul / groapa de nisip / curtea din spatele casei/ strada dintre blocuri, este reprezentativ fie pentru spații de manifestare a libertății și a imaginației, fie, dimpotrivă, ilustrativ pentru situri ale supravegherii și monitorizării constante, al mediilor controlate pentru unde ne manifestăm umanitatea – țipând și plângând cât putem de tare pe drumul nostru către maturitate.
